Și sigur toți ne amintim cu o oarecare nostalgie de femeia de ieri, femeia gospodină, mama devotată, soția disponibilă, gata să se sacrifice pentru familie.
Cred ca tinerii din generația actuală se confruntă cu astfel de discuții despre visuri, amânări și dezamăgiri care se transformă într-un interogatoriu trăgând după el niște uimiri triste:
• Mamă, dar ție ce îți făcea plăcere să faci, să înveți, să creezi, să devii?
! Despre fetița de astăzi trebuie să se știe cât mai prematur posibil ce vrea să devină, ce studii să urmeze, cine o inspiră. Este aproape vital să i se traseze un drum, unul de succes, poate unul început si neterminat sau poate insuficient de îndrăzneț de urmat de către unul dintre părinți, sau poate unul “împrumutat” de ea însăși, de la protagoniștii unui serial, iar lista continua...
Sub deviza “Dacă nu ai o virtute, îți asumi una.”, femeia se descurcă!
Iar după ce se decide, după ce face principalii pași care pavează neapăratul succes, apar întrebările esențiale menirii ei parcă, acelea care tulbură liniștea femeii sigure pe ea, femeii emancipate, independente, exemplare, promotoare, femeii cu un plan mereu pregătit: -“când mai sunt gospodină?”; -“când mai sunt mamă?”, -“când voi fi o bunică așa cum a fost bunica mea?” etc.
Femeia secolului XXI, de trei ori, de patru ori femeie, de nenumărate ori femeie: post de conducere sau antreprenor, mamă cu cel puțin un curs de parenting, gospodină spontană, soție dedicată, partener loial, nu cunoaște limite, nu se oprește la “suficient, am obosit”, știe că poate mai mult, mereu un pic mai mult…
Și astfel a trecut pragul autodepășirii: nu prea acasă, ci mereu acolo, dincolo, parcă se vrea omniprezentă, mereu deținând controlul asupra a tot ce îi intră în lista de responsabilități.
Cred cu tărie că femeia zilelor noastre se va întoarce cumva spre origini, spre acea fetița care în viitor va fi întrebată ce îi place să facă, pentru că și-a câștigat acest drept, pentru că a schimbat generații, percepții. Cea care va urma va știi mereu ce vrea și va merge mereu în direcția visului, dar nu își va mai prioritiza doar cariera, ci timpul, timpul atât de prețios petrecut cu familia, cu prietenii, cu natura, nu timpul dedicat integral în bucătărie sau creșterii copiilor, ci timpul manageriat la valori substanțial necesare trăirii în normalitate, in normalitatea umană, normalitatea adevărată, prezenta, agreată de ea, gestionata de ea.
Pentru deciziile luate, pentru curajul și pentru modul în care femeia de astăzi și femeia de mâine nu renunța la nimic, le duc pe toate, fac din toate și le fac bine, pentru ca așa au învățat să facă, să demonstreze, să convingă, bărbații ar face bine să le aprecieze, să le susțină și, de ce nu, să le urmeze exemplul.
La mulți ani tuturor femeilor care încă se știu femei luptătoare, puternice, femei de nenumărate ori femei!